E umbra ta ce mă-nfioară,
Cu dulce scâncet, de vioară.
E umbra ta, cu pasu-i mut,
Vibrând, în pas de nou tumult.
E umbra ta, cu mersu-i fin,
Ce cântă-n glas de serafim.
E umbra ta, lucind a stele,
În pasu-i fin, jucat de iele.
E umbra ta, ce-i apă vie,
Firava-ţi floare de pe ie.
E umbra ta, ce strigă: stai!
Al timpului ce nu-l mai ai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu