19 iunie 2010

Pentru cine? Gh. A. Stroia

Avem în ochii noştri lacrimi, ca de rouă,
pentru un chinuit ce-n jertfă se sfârşeşte
pe crucea cea jertiftă…chiar de timp.
Dar, ne uităm în jurul crucii şi e singur,
stă singur sus…pe cruce pironit.
Ochii Lui, ca raze de lumină, se uită-n jur
şi vede a noastră grea indiferenţă.
Cu bunătate, se întreabă:
-Dar, pentru cine m-am jertfit? De ce?
De ce continui jertfa Mea şi pentru cine?
Şi cu puteri de Om rănit, se smulge
din piroanele înfipte-n sufletu-I mărit.
Vai, se coboară de pe cruce !
E trist şi-ngândurat...E singur!
Se-ntoarce către lumea ce L-a părăsit,
şi simte o durere, fără de sfârşit.
Iar lumea-ntreagă-n simţuri amorţite,
se-ntreabă ca smintită: dar, de ce?
cu ce-am greşit…de ne-ai abandonat?
Şi din tabloul cel de veghe
rămân trei cruci, pe care
zace tot…Omul, veşnic chinuit.
Pe una dintre ele e o pată
de sânge aspru, proaspăt irosit.
Şi mă trezesc din vis, eu am visat?
Da, am visat: El tot acolo..e !
El n-a plecat, ci s-a jertfit…
căci ne iubeşte mult prea mult
ca să se-ntrebe: Pentru cine?

"Decenţa Golgotei", 2010

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu