Dumnezeu este ca un megacomputer uriaş, întins în tot universul,
al cărui infinit - deci cosmosul însuşi - este inclus cu totul în Fiinţa Lui!
Şi - pentru că nu -I putem înţelege nici complexitatea, nici tainele, nici măreţia -
El S-a proiectat anatomic la noi, aici, pe Terra,
la nivelul miniperceperii noastre materiale,
luând forma Omului Iisus, Salvatorul Suprem
Şi Portalul Divin al mântuirii pe veci, prin propria - I jertfă...
El - Imensul Creator,
El - Imensa Energie Explozivă a cosmosului,
El - Superinfinitul, Puterea Puterilor,
Veşnicia Veşniciilor,
S-a concentrat cu umilinţă într-un Punct viu,
într-un Om, aparent simplu,
deşi, fiind ubicuu, rămâne, simultan, în tot universul nesfârşit!
De acolo, El ne-a trimis îngerii Lui întru ajutor,
spre a ne apăra de răzbunarea îngerilor trădători.
Poate că, metaforic vorbind,
galaxiile şi metagalaxiile infinite sunt condensatori cosmici,
stelele un fel de tranzistori, iar oamenii - scânteioare de-o clipă,
care încearcă să imite timid strălucirea stelelor.
Poate... Dar cine ştie?...
Privit în infraroşu, Dumnezeu pare a fi vizibil
în dungile infraroşii din spectrul luminii;
Privit în ultraviolet, credem că este vizibil în dungile ultraviolete
Şi-n mozaicul de cărţi, icoane, inscripţii, cruci şi statui
din bisericile de pretutindeni...
Dar să nu ne pripim cu definiţiile, cu simbolurile naive
Şi cu presupunerile hazardate,
căci veşnic va rămâne ceva neclar şi neînţeles de mintea noastră.
Vom şti mai multe - Dincolo...
Răbdare şi pioasă închinăciune!
Deocamdată, aici,
claritatea Lui se gradează în raport
cu opacitatea şi ne-opacitatea gândirii noastre,
şi cu latitudinea ori longitudinea zonelor religioase de pe mapamond:
La Vatican şi Ierusalim, prezenţa I Se simte puternic
prin sunetul clopotelor, prin Zidul Plângerii, prin misse şi liturghii luminoase;
la Mecca - prin bolidul venit din cer şi venerat în Kaaba cea neagră.
În alte milioane de biserici, sinagogi şi moschei,
este perceput prin rugăciuni şi nesfârşite îngenunchieri.
Dar cel mai clar şi mai clar, Dumnezeu este simţit
cu sufletul fiecăruia din cei ce cred în El,
din cei ce -L caută, I Se-nchină şi -L iubesc.
Căci ei Îl văd, Îl simt, Îl adoră şi -I cunosc
măreţia, iubirea, bunătatea, puterea şi sfinţenia.
Ei Îl văd pretutindeni: în frumuseţea florilor, în verdele ierbii, în zborul fluturilor,
în cântecul păsărilor, în gunguritul pruncilor, în seninul cerului,
în vuietul mărilor şi-al oceanelor, în toate splendorile naturii;
în strălucirea soarelui, a lunii, a stelelor,
a aurorelor polare,
dar şi în forţa uraganelor,
a furiilor mărilor şi oceanelor,
a cutremurelor, a tunetelor şi trăsnetelor ce ne lovesc,
şi a numeroase alte pedepse, căci toate, toate acestea vin din mâna Lui,
fiindcă El ne vorbeşte prin parfumul şi coloritul florilor, prin razele lunii şi razele soarelui, prin forma norilor,
prin ivirea zorilor şi farmecul amurgurilor,
prin orice tunet şi trăsnet! Doar priviţi şi ascultaţi...
Oriunde I se simte prezenţa! Îndrăzniţi să -L căutaţi!
Mulţi întind lăcrimând braţele spre cer Să-I proslăvească măreţia,
să-I implore superputerea, frumuseţea şi bunătatea infinită,
să-I atingă radiaţiile invizibile şi să-I capteze uriaşa lumină totală...
Atunci ei se simt mângâiaţi de valul cald al curenţilor binecuvântării de sus
care le dă fiori întăritori prin tot trupul, luminându-le cugetul şi sufletul,
căci El este al vieţii măreţ fondator,
Creatorul nostru, Părintele nostru!
El - înţelepciunea supremă, bucurie, exaltare,
senină, bunătate, beatitudine, ordine, jertfă...
El - Entitatea prezentă în orice punct al universului;
El - dreptatea răsădirii prin suflet,
cale făcându-şi, dar şi inimile incendiindu-le,
El - Genialitatea creatoare,
El - foamea şi setea de Adevăr şi de pace,
El - fondatorul tuturor prevăzutelor şi neprevăzutelor,
El - marele Judecător al judecăţilor noastre,
El - Soarele ce se aprinde în oameni, făcându-i mici sori,
El - Pâinea veşnic neprihănită şi veşnic hrănitoare, Purtătorul nostru de grijă,
El - Izvorul nesecat de apă vie,
El - Infinitul, Eternitatea copleşitoare ce ne conferă şi nouă un infinit glorios sau nu,
O eternitate adâncă!
Mai mult ce să-I cerem? Slăvit să-I fie Numele Lui!
Puţinul ce-l înţelegem e mult dacă vrem să-nţelegem
Şi de aceea am putea fără frică să răspundem:
Mai degrabă noi nu existăm decât ca El să nu existe!
Dar puţini vor avea curajul nebun să rostească aceste cuvinte măreţe...
EL EXISTÃ, INTRAEXISTÃ ȘI SUPRAEXISTÃ!
(Indiferent că vrei tu sau că nu vrei aşa ceva,
Indiferent dacă-ţi convine sau nu;
Oricum, suntem total depăşiţi
de această uriaşă Lege a Nerelativităţii Universale!)
În loc să vă îndoiţi şi să comentaţi acest imens Adevăr, mai bine tăceţi!
Mai bine tăceţi!
Este imperativ să tăceţi şi să vă descoperiţi
când Îi rostiţi Numele rugându-vă Lui...
Astfel ne vom apropia de marea taină a dumnezeirii,
Astfel tainele ni se dezleagă, pe rând -
Şi atunci El va pătrunde încet, încet în noi, în cugetul nostru, în adâncul din noi,
în adâncul adâncului nostru -
Până ce-l va lumina şi limpezi de toate impurităţile,
până ce-l va sfinţi,
absorbindu-ne cu totul în El,
contopindu-ne cu El...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu