La început s-a zămislit, prin fine adulmecări
ale păcatului originar, spre Eva lui Adam,
scăpând din gura lui vrăjită, o ploaie de cuvinte
făcute ca să îndoiască…lucrarea cea cerească.
A insistat prin timp apoi să se mai târîie
şi printre oameni el culcuş de somn şi-a făurit
ca şarpele din vis, spre omul cel…smintit.
S-a-nfipt adânc – al mărului păcat
şi curge târâit prin sângele de om,
căzut în bezna ochilor goliţi de timp.
Ne blestemă şi azi, în pasu-i nuanţat,
prin glasu-i învechit şi cam viclean,
ne-ademeneşte şi apoi ne-acuză
ne scuipă sufletele cu venin
şi nu ne-acceptă nici măcar o scuză.
Dar, el, un şarpe blestemat,
blestemul lui-milenii purtătoare
nu are griji, prin gânduri semizeu
umblă cu jalnic târâit de şarpe,
adesea stigmă sufletului meu.
Să fii blestem – tu – şarpe, solzi încercănaţi
iar înghiţit să fii şi tu, înfometat
de-un alt viclean, alt…Şarpe, blestemat !
"Omul...retortă", Brăila, 2010
Buna ziua Prietene,
RăspundețiȘtergere> Poezia aceasta am citit-o cind inca era calda si am vorbit impreuna
> despre ea.O idee interesanta, ce iti ofera o alta perspectiva asupra modului
> de a vedea viata. Finalul,profund, te trezeste din visare si te coboara,te
> readuce in omul obisnuit, in paminteanul cotidian,antagonic,care iubeste si
> uraste,spera si dispera,in omul care din pacate nu mai are nici timp,nici
> curaj, si din pacate ,,nici inima deschisa spre a intra in lumea ta...pe
> care o doresti a fi mai buna"Caci daca ar avea-o, s-ar apleca cu mai multa
> indrazneala spre carte.
> Multumesc pentru poeziile trimise si va doresc atit tie cit si sotiei
> dumitale "succesuri" in continuare, pe toata linia, domnule Poet.
> Cu stima,
> Gabriel Usturoi